Viscolul s-a topit, zăpezii i-au cresut aripi de înger.
Două vrăbii ciuguleau cerul senin, de un albastru avatar.
„– A venit primăvara! zice o musculiţă.
E prima primăvară din viaţa mea!”
De fapt, era şi ultima primăvară din viaţa ei.
Probabil nu ştia că viaţa ei e de câteva luni;
zbura veselă la cel mai de jos nivel.
Câinele roşcat, care-şi face veacul în spatele blocului,
a înghiţit-o din joacă, alergând vesel, spre parc...
(3 aprilie 2010)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu