Cafeaua a fiert, aburul ei – duhul lămpii lui Aladin.
Mi-am amintit cafeaua turcească, cumpărată din
bazarul egiptean din Istanbul; se numea Mehmet Efendi.
Nea George a băut două ceşti de cafea;
are optzeci şi şase de ani şi unele lucruri, la el,
au început să nu mai funcţioneze.
Mi-a zis:
„– Băiete, orice lucru are un termen de folosinţă!
Gândeşte-te: prostata o folosesc de optzeci şi şase de ani,
timp în care am schimbat douăzeci de robinete la baie şi
douăzeci şi două de capace la WC – în ultima vreme
le-am schimbat mai des, fiindcă erau chinezeşti.”.
Gândindu-mă la bolile din ultima vreme, mi-am zis
că şi sănătatea noastră e chinezească.
Nea George a mai băut trei pahare de vin, eu
m-am oprit la două. Apoi şi-a luat fularul şi căciula
şi, înainte să plece, îmi zice:
„– Ştii ce mi-a zis tanti-ta Tina, când trăia?
Să ai grijă să-ţi protejezi capul, că altul n-ai
de unde să iei!
Aşa-mi zicea atunci, dar eu o aud abia acum!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu