S-a ridicat cortina de pe dimineaţă.
Somnul l-am băgat sub pat, într-o cutie de pantofi.
Era senin. Mi-am zis: „– O să-mi trag pe mine
nişte blugi deschişi, să se asorteze cu cerul.”
Tu ai rămas în bucătărie, cu faţa la fereastră.
Ovalul obrazului tău înlocuia luna de azi-noapte.
În stradă, frigul mi-a intrat în buzunare.
Mergeam spre nicăieri, fularul îmi proteja visele de răceală.
Mi-ai făcut din mână de la geam,
Dorinţa mea încă mai lenevea sub cămaşa ta de noapte.
Zâmbetul tău enigmatic, la fereastră, a înflorit
toţi stâlpii de telegraf, în ianuarie...
(25 decembrie 2008)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu